Povestea incepe in 1967 chind Suzana (nascuta in comuna Solontz, judetul Bacau) s-a casatorit cu Hadi Al-Moussawi, un student Iraqian care si-a terminat studile la petrol si gaze in Bucuresti. In urma cu chitiva ani, Suzana a venit la Bucuresti sa steie cu sora ei, Olga, care locuia pe Drumu Taberei. Olga era si ea casatorita la rindul ei, care avea si ea un baiat, Nicu.

Cunostintza dintre Suzana si Hadi a avut loc cu doi ani in urma, la ambasada Iraqiana de ziua nationala a Iraqului, 14 Iulie.

Dupa ce Suzana a ajuns in Iraq a stat un an de zile in orashul Karbala, unde a stat cu familia lui Hadi. Acolo, familia fiind foarte religioasa si dura, au fortzato pe Suzana sa se converteasca in Islam si sa poarte Abaia, acel voal negru care acopera tot corpul. Un an de zile Hadi nu a gasit nici un loc de munca si a fost nevoit sa traiasca cu fratele cel mare, la casa tatal lui: un an de zile de suferintza pentru Suzana.

Dupa un an, Hadi in final si-a gasit un loc de munca in Baghdad, un oras liberal si deschis dechit Karbala; in Baghdad au fost mai multe Romince pe care Suzana le-a cunoscut. Si ele la rindul lor fiind casatorite cu fosti studenti in Romania. Dupa un an iarasi au avut primul copil, l-au numit Mohammed, iar Suzana l-a botezat Mihai. Dupa doi ani, Hadi si-a gasit un loc de munca in sudul Irakului, in chimpurile petroliere din Basrah, sigur ca se platea mult mai bine. Impreuna s-au mutat in Basrah, iar inaiinte sa se mute, Suzana pentru prima oara a reusit sa isi viziteze Romania, pentru prima oara si-a vazut mama, sora, fratele iar Mihai pentru prima oara a vazut patria mamei, ROMANIA.

Basrah era un orasi vechi, cu multa istorie, iar oameni ne mai pomenit de primitori si saritori, poate mai ceva dechit moldoveni din Romania. In 1972, au avut cel de-al doilea copil, a fost nascut la comuna Locacesti. L-au numit Haidar, dar Suzana l-a botezat Haiduc. Din 1972 si inainte, Suzana si copii, Mihai si Haiduri, veneau in fiecare an in Romania. Stateau o luna in Bucuresti la sora (Olga), apoi o luna in Brashov la fratele (Gheorghe) si 3 saptamini la tzara, in Solontz (la mama). Pentru ei au fost vremuri ft. frummoasa, plina de bucurii. Au fost si foarte norocosi ca unchiul copilor in concediul lui annual ii plimba cu masina in toata tzara. Ba la Sovata, ba Bai Felix, ba statiunea Moneasa in Maramuresi, ba la Bai Giuagiu in Harghita, ba la neshte rude in Jimbolia, plus manastirile pe care le vizitau religios in fie care anâ€: Manole, Voronetzi, etc.

Din pacate, asa cum este viata, nu totul ramine frummos. In 1980 razboiul dintre Iraq si Iran s-a declanshat. Basrah fiind ft. aproape de frontiere, a suferit cel mai mult. Hadi a fost mobilizat de nenumarate ori sa serveasca la armata populara si dus pe front de 2 ori, iar Suzana statea cu copii acasa si aiba grija de ei.

Bombardamentle continuau zilnic, in medie 1054 de bombe pe ora. Cu totu asta, copii erau fortzati de statul Irakian sa se duca la shocoala, iar evacuarea orashului era strict interzisa, ca dadea semn le lashiciune. Imaginati-va cum era inima lui Suzana in fiecare dimineatza chind copii plecau la shcoala in mijlocul bombardamentelor!!!!!!!

Din cauza discriminari pe care Hadi a suferit-o la munca, fiind de secta Shiaa, iar Saddam si governul si toti directori la compania de petrol, fiind Suni. Hadi a suferit 3 infarturi, pe care in 1987 a murit lasind-o pe Suzana si copii in urma. In acest timp, Mihai era la al 2 lea an de facultate, iar Haiduri la liceu. Din cauza bombardamentelor in Basrah si ne mai avind pe nimenia acolo s-au mutat in Baghdad unde acolo Suzana si-a gasit un loc de munca la un Salon de cuafat, apoi dupa chiteva luni a putut sa deschida salonul ei propriu. Viata a continuat chit de chit bine, nu mai ca pierderea lui Hadi, a facut-o pe Suzana sa sufere enorm.

In 1988, razboiul dintre Iraq-Iran a incetat. Viatza in Iraq devenise ne mai suportabila. Tot felul de probeleme sociale, financiare, crime comise de soldati care se intorceau de pe front… etc. Suzana a aflat ca fratele ei (Gehorghe) si sora ei (olga), cu toate familia, a fugit in Canada nu de mai multa vreme, iar in 1989 Suzana a reusit sa ii viziteze in Toronto timp de 21 de zile, unde sa decis sa isi aduca cei 2 copi. Dupa ce s-a intors in Irak a inceput sa isi vinda tot ce a vut, a reusit sa obtine un interviu la ambasada Canadei din Bucuresti pe data de 24 Februarie 1991 si a reusit sa reserve biletul de avion pe data de 10 August 1990; din pacate, pe 2 August 1990, saddam a invadat Kuweitul si s-a declarat mobilizare general. Mihai a fost chemat (fiind student la universitatea Baghdad) la armata, si asa in intrat suzana in shoc; dupa o scurta perioada a aflat ca are cancer la ovari de chitva timp, iar doctori i-au spus ca nu va dura mai mult de 3 luni si va muri. Suzana nu a crezut ca ea va muri, si a avut vointza sa reziste toate sesiunele de chemo terapie. Avioanele aliatilor bombarda baghdadul zi si noapte, iar suzana era la spital, primea chemo terapia.

In final, la sfirsitul razboiului din golf, Suzana a reusit cu baieti ei sa ajunga in tara pe 1 noiembrie 1991, iar pe 19 Noiembrie a murit in Bucuresti. A murit linistita ca a reusit in final sa-i scoata pe Mihai si Haiduri din acel calvar care se numeshte Irak.

Suzana acuma este inmormintata la cimitirul bazilescu din Bucuresti.

P.S: Vreau sa imi cer scuze ca limba mea nu este chiar asa de bine, dar sper ca veti intelege tot ce am scris despre mama mea si suferintzele ei in Irak.

Va multumesc! Mihai